Plumb de George Bacovia rezumat clasa a X-a E

Plumb

Poezia a aparut in volumul cu acelasi titlu, in 1916. Este scrisa in urma vizitei pe care poetul o face la cavoul Sturzestilor, cu ocazia inmormantarii unei rude. Poetul a fost profund impresionat de sicriele de plumb, de atmosfera apasatoare din cavou, care l-a obsedat multa vreme.

Titlul discursului liric este semnificativ si aduce in prim-plan un laitmotiv al liricii bacoviene, greuatea si cromatica acestui metal reflaecta o materie damnata ce sta sub semnul maleficului si adanceste eul liric intr-o criza existentiala ireversibila. Cele doua catrene corespund celor doua planuri: planul exterior, realizat prin prezentarea cavoului, si cel interior, care prezinta sentimentele iubirii. Intre cele doua exista o stransa corespondenta, aceasta fiind o tehnica simbolica.

Atmosfera acestei poezii este tulburatoare prin simpla prezentare a unei realitati: cavoul, in care pluteste imaginea mortii. Distingem in acest discurs liric doua cuvinte-cheie, simboluri centrale, care dau sens intregi poezii. Unul dintre ele este plumb, care in prima strofa apare ca un epitet-metafora pe langa substantivele ‘sicrie’, ‘flori’, ‘coroane’ si sugereaza o lume mineralizata, sugestia fiind o tehnica simbolica.Aceasta atmosfera-simbol evidentiaza starea sufleteasca depresiva a poetului, idea caderii in neant, a prabusirii morale, a crizei existentiale care l-a stapanit.

Cel de-al doilea cuvant cheie este cavou; Vasile Fanache afirma: „Geometria textului bacovian descrie o rotire in descrestere si cadere, sugestie a iminentului crepuscul”, in ‘Plumb’ acesta rotire s-a inchis intr-un punct :CAVOUL-simbol al unui labirint fara iesire sau cu iesire in moarte. Pe langa sensul propriu pe care il are, cuvantul ‘cavou’ sugereaza atmosfera in care traia poetul, casa, orasul si chiar propriul trup in care salasluia un suflet de plumb. Textul este structurat in doua catrene, versurile care se reiau confera simetrie si muzicalitate, tehnici simboliste. Primul catren descrie atmosfera apasatoare din cavou. Repetarea obsedanta a cuvantului din titlu creeaza senzatiamonotoniei cenusii, a exasperarii. Plumbul se impune ca principiu emblema atotcuprinzatoar, devine nucleul generativ al intregului sistem metaforic: „Dormeau adânc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmint –

Stam singur în cavou… si era vint…

Si scirtiiau coroanele de plumb.”

Spaima este amplificata de sunetul vantului si de scartaitul coroanelor. Vantul este considerat aerul mortilor, prin aparitia lui se evidentiaza golul existential. Gaston Bachelard sunea: ‘A auzi este mai dramatic decat a vedea’ , vantul reprezinta o spaima Sonora, tocmai pentru ca scapa vederii, la fel si scartaitul coroanelor. Poetul se afla singur in aceasta atmosfera macabre, apare motivul solitudinii, propriu simbolismului.

Cea de-a doua strofa prezinta planul interior. De fapt, poezia este un cantec despre o dragoste pierduta. Apare tema iubirii, care la simbolisti genereaza tristete si nevroza. “Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig –
Stam singur lângă mort… si era frig…
Si-i atirnau aripile de plumb.”

Amorul doarme intors…cuvantul’intors’ ne aminteste de sintagma blagina ‘intoarcere spre apus’, care inseamna moarte. Singura manifestare a vietii, in aceasta ambianta dominate de moarte , este strigatul poetului. Prin el recheama amorul, repetand, asa cum spunea N. Manolescu, experienta trista a lui Orfeu, care o recheama zadarnic pe Euridice. Si pentru Bacovia, dragostea ar constitui o salvare, o iesire din labirintul mortii. Dragostea este moarta si poetul ramane singur. Adancirea in criza existentiala e sugerata de ‘aripele de plumb’, ce recreeaza imaginea unui zbor in jos – lipsa sperantei. Despre aceste aripi de plumb, sotia poetului, Agatha Grigorescu – Bacovia, spunea ca:’il trageau spre adancul vesnicului intuneric’. In acesta strofa se sugereaza imaginea nei caderi; Constantin Noica spunea: “Tot spectacolul lumii apare uneori ca o cadere”.

Cuvantul ‘plumb’ are o semnificatie deosebita in intreaga lirica bacoviana, aproape toata poezia lui ar putea sta sub semnul acestui symbol.

Ceea ce caracterizeaza tehnica artistica a poeziei este simetria celor doua catrene, cu versuri care se teiau, schimbandu-se doar unele elemente lexicale, apare astfel muzicalitatea versurilor, tehinica simbolistica. Din intregul text se desprinde motivul speen-ului, propriu simbolismuui, alaturi de tehnica corespondentei si a sugestiei.

Gravitatea discursului lyric este evidentiata si la nivel perozodic, ritmul iamic, rima imbratisata si masura versurilor de 10 silabe confera un geometrism simetric.

Creat de prof. Ziman, redactat de Lung Ionut.

Despre Ionut
Webmaster cu o experienta de 2 ani. Cunostinte: PhotoShop, Xhtml, CSS, Ajax, JavaScript, Mysql, Php

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: