Titu Maiorescu – Referat clasa a X-a E

Titu Maiorescu Marcanta pentru evolutia curentului in discutie este personalitatea lui T. Maiorescu, care a avut o semnificativa contributie in numeroase domenii. Principalele coordonate ale vastei sale activitati au fost problele limbi romane, pe cae le-a dezvoltat in lucrarile:”Disertatiune”,”Despre scrierea limbii romane”;literatura populara(„In chestia poeziei populare”).A mai fost preocupat de estetica si de critica, dand capodoperele in sfera filosofiei si socologiei culturii o formula de mare rezonanta, a”formelor fara fond”, preluata de la Eminescu in articolele sale politice si de Caragiale in comediile sale. O alta trasatura definitorie a sa este spiritul oratoric; iar ultimul domeniu, cel al creatiei literare, este ilustrat de cateva comedii si poezii in limba germana, din tinerete, cateva versuri fugare, de mai tarziu, dar, mai substantial, de traduceri. Una dintre cele mai valoroase creatii o reprezinta studiul „O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867”.Aici, T.Maiorescu nu intemeiaza o estetica, dar se foloseste de argumente estetice, in scopuri pragmatice clare, marturisite cinstit de autor: descurajarea veleitatilor literareri, „igienizarea” poeziei romanesti, pe de o parte, iar pe de alta, formeza si educarea gustului public. Inspirat de ideile lui Hegel, autorul nu vorbeste despre un continut in sine al poeziei, dar trateaza diverse aspecte ale formei poeziei. Pentru a-si expune ideile cu acuratete, el isi imparte lucrarea in doua parti: „Conditiunea materiala a poeziei” si „conditiunea ideala a poeziei”. Prima parte debuteaza prin constatarea ca si literatura, ca si celelalte arte, este chemata sa exprime frumuosul. Referitor la materialul sensibil al poeziei nu are un material deoarece „cuvintele sunt organ de comunicare”. Materialul sensibi al poeziei consta in fantezia noastra, prima conditie fiind ca „sa se destepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantezia auditorului”. Pentru aceasta poetul trebuie sa respecte o serie de reguli, printre care se numara: alegerea cuvantului celui mai putin abstract, folositea de „epitete ornate”, de comparetii, metafore si personificari care „coloreaza schema palida a cuvantului”. Maiorescu avertizeaza scriitorull ca acestea trebuie sa fie noi, deorece prin uzul lor zilnic, afirmand ca poetii abuzeaza de flori si stele, cuvinte care se banalizeaza cu timpul. In acelasi timp, comparatiile trebuie sa fie juste, termenul comparativ fiind bne selectat. In cea de-a doua parte a articolului sau – „conditiunea ideala a poeziei” – se ocupa de cealalta problema fundamentaa: fondul. Spunand ca ideea din poezieste „un simtamant sau o pasiune si niciodata o cugetare exclusiv intelectuala”, determina faptul ca tematica poeziei poate fi ura, iubirea, tristetea si niciodata politica sau invatatura. In studiul sau apare si ideea eronata ca artele sunt „repaosul inteligenteii”. Obiectul nu-l poate constitui decat un simtamant sau o pasiune. Deosebirile ce disting simtamintele, pasiunile, de celelalte stari ale cugetului sunt: „o mai mare repejiune a miscarilor ideilor”, o exagerare sau o marire a obiectelor si „o dezvoltare grabnica si crescanda spre o culminare finala”. Aceste trei sunt calitatile ideale ale poeziei. Maiorescu critica poeziile lungi care nu au nici in inteles, anticipand articoluul „Betia de cuvinte”. El afirma ca pentru unii poeti cel mai mare dusman este cuvantul. Critica si folosirea diminutivelor  care stirbesc valoarea poeziei, cand sunt prea multe diminutive „e mic poetul si literatura”. Acuza de asemenea rimele fortate. Un alt aspect negativ constatat de lel este folosirea unor cuvinte comune care nimicesc sensul frumosului; in aceasta categorie se incadreaza numele proprii ca Liza sau Costica. In finalul articolului T. Maiorescu concluzioneaza: „Poezia care ca o conditie materiala a existentei ei imagini sunsibile, iar conditia ei ideala sunt simtaminte si pasiuni”. Va afirma de asemenea ca o literatura „falsa si urata” reprezinta primul pas spre degradarea culturii nationale. Cel mai impresionant portret al lui T. Moiorescu din care rezulta personalitatea lui marcanta a fost realizat de catre I.L.Caragiale:”Domnul Maiorescu, in afara de stralucitul lui talent de orator este, un mare literat – om cu inzestrare intelectuala in afara de orice concurs”.

Creat de prof. Ziman, redactat de Lung Ionut.